Să reîmpădurim Maramureşul!

Maramureşul este unul dintre judeţele în care „aurul verde” reprezintă una dintre cele mai importante bogăţii. Întins pe zeci şi sute de kilometrii, partea de nord a ţării are o geografie mai mult decât generoasă. Munţi, dealuri, depresiuni, coordonatele unui loc în care pădurea este prezentă la tot pasul. Dintotdeauna, maramureşenii au convieţuit paşnic cu pădurea, ce i-a hrănit, i-a ajutat să îşi ridice case, biserici şi toate cele trebuincioase pe lângă gospodărie. În Maramureş există un adevărat cult pentru lemn, iar meşterii prelucrării lemnului din nord fac faţă oriunde.

 

Există studii care scot în evidenţă faptul că meşteşugul prelucrării lemnului din Maramureş şi în special ridicarea bisericilor din lemn are corespondent în Ţările Nordice, loc în care lemnul este de asemenea pus la loc de cinste.

 

Revenind la lemnul maramureşean, se ştie că în partea de nord (axa Sighet-Vişeu-Borşa), în Codru-Chioar şi Ţara Lăpuşului au fost păduri fără seamăn. Chiar dacă voi fi considerat patetic, sau un politician care vrea să „marcheze” la capitolul imagine, nu mă feresc de cuvinte care par a fi desprinse din vocabularul de campanie electorală, ori al activistului de partid. Prefer să fiu activistul unui Maramureş în care una dintre cele mai importante bogăţii este respectată şi folosită cu maximă eficienţă.

 

Din păcate, în ultimii 20 de ani, Maramureşul a fost jefuit de, poate, cea mai de preţ bogăţie: pădurea.

 

Din Borşa şi până în sudul judeţului peisajul a ajuns să fie dezolant. Culmi, dealuri întregi, chiar munţi au fost măcelăriţi într-un stil greu de definit. Mercenarii lemnului au dat iama în pădurile Maramureşului şi au tăiat fără discernământ tot ce le-a ieşit în cale.

Întâi au tăiat pădurile valorase, cu arbori de sute de ani. Apoi au trecut la pădurile în formare, ca să ajungă să taie tot ce se poate. Sunetul drujbei este mai prezent, acum în Maramureş ca cel al zongorei.

 

Vinovaţii sunt…aici am lăsat liber deoarece e greu de spus cine a putut să taie 20 de ani pădurile din care au trăit sute de ani maramureşenii, fără a fi prins - În condiţiile în care există  administratori numiţi de stat: Direcţia Silvică şi Ocoalele silvice, dar şi Poliţie, alte Organe de Control. Dacă parcurgi la pas judeţul vei fi uimit ce amploare a luat-o această afacere numită prelucrarea lemnului. Sunt gatere peste tot, cherestea, sau lemn tăiat şi trimis aiurea pentru a fi prelucrat. Avem o industrie de prelucrare a lemnului care activează pe faţă, dar şi una ce lucrează în zona obscură a legalităţii.

 

Pădurea maramureşenilor plânge! Mercenarii îmbogăţiţilor peste noapte au tăiat şi seva din care pădurea s-a regenerat, mereu.

 

Suntem datori faţă de maramureşeni să oprim acest jaf. Suntem datori să punem înapoi ce s-a furat, ori exploatat necugetat, cât mai repede. Doresc ca şi copiii noştri, nepoţii, cei care vin să se poată bucura de pădurile unui judeţ în care poarta de lemn cu motivul solar să îi întâmpine când vor intra în curtea casei de lemn, ori la biserica de lemn.

 

Sunt un politician care doreşte să facă ce a promis, sunt un om ce se respectă şi are respect faţă de durerile celor care ţi-au pus speranţele în mine.

 

De aceea consider că trebuie să începem reîmpădurirea Maramureşului. Chiar dacă este o perioadă dificilă, prin măsuri bine gândite putem să începem refacerea fondului forestier.

 

Iar din punct de vedere al legalităţii sunt necesare câteva rezolvări urgente: legea fondului funciar, retrocedările, legea 10, înfiinţarea Composesoratelor, înfiinţarea unor structuri private de administrare a pădurilor care au fost retrocedate. De asemenea este nevoie de o cultură civică, de conştientizarea celor care au o bucată de pădure că exploatarea silvică se face după reguli bine stabilite, scrise probabil de bătrânii înţelepţi ai satelor maramureşene.

 

Cu siguranţă că toate acestea sunt greu de abordat „la grămadă”. Sunt conştient că retrocedările au în spate mii de procese ce vor dura ani şi ani de zile. Dar putem să începem să pune la loc ce nu mai este. Vă asigur că voi face tot ce pot, şi chiar ce nu pot pentru a începe acţiunea de reîmpădurire a Maramureşului. Fiţi alături de mine!     

Post a Comment or Leave a Trackback

One Comment

  1. Florea Gheorghe
    Posted noiembrie 13, 2009 at 7:06 am | Permalink

    Spun foarte rar ca sunt de acord cu ceea ce zice sau vrea sa faca un politician.Nu ma intereseaza culoarea politica atata vreme cat “persoana” gandeste in perspectiva binelui obstesc.Cand spun “perspectiva” ma gandesc la ce va fi.
    Sunt alaturi de Dvs.pentru ca ma intereseaza reabilitarea drumurilor forestiere in special pentru accesibilitatea ce o pot oferi,intr-o lume mirifica.Daca reabilitarea drumului propriu zis nu ridica probleme de ambient ,in schimb podetele si podurile din traseul unui drum forestier trebuie sa fie armonizate ambientului.La ora actuala toate aceste asa zise lucrari de arta “tipizate” desi inca rezistente dar cu deficiente,sunt niste obiecte vechi, pe care patina timpului nu a putut sa puna valoare.Din aceasta cauza acestea trebuie abordate separat de drumul propriu zis,cu atentia cuvenita in cadru studiilor de fezabilitate si desigur a proiectelor tehnice pentru lucrari de reabilitare.

Posteaza un comentariu

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*