În partea de nord a ţării, timp de 50 de ani, activitatea economică principală a fost mineritul şi metalurgia. În tot acest timp, posibilităţile Maramureşului de a se dezvolta şi pe alte coordonate s-au redus până la anulare. În judeţ au apărut localităţi mono-industriale în care cuvântul de ordine a fost: „cât mai multă producţie!”. Dar această perioadă a trecut. Mineritul a fost „neantizat”, iar metalurgia mai are „câteva ore” de supravieţuire.

În acest context, au fost căutate alternative economice. Ani de zile autorităţile s-au bâlbâit în a lua măsuri adecvate şi în folosul acestui judeţ. Măsuri care se găsesc acolo, nu trebuie decât voinţă profesională şi voinţă politică.

Turismul este o rezolvarea a crizei economice maramureşene.

Paradoxal, Maramureşul este unul dintre cele mai folosite branduri turistice, la festivaluri de profil, sau ca şi o „carte de vizită” a unei Românii bună de pus între coperţile albumelor de tot felul.

Maramureşul are depresiuni, munţi, parcuri naţionale, arii protejate, faună şi floră deosebită. Peisajele sunt superbe şi rivalizează cu orice zonă turistică europeană. Ca frumuseţe şi potenţial. Dacă ar fi să ne raportăm la ce s-a făcut pentru a pune în valoare toate aceste daruri binecuvântate, ajungem la adevăr: Nimic! Nu s-a făcut nimic, aproape nimic.

Maramureşul are bisericile de lemn, unice în Europa (anumite studii de specialitate au găsit legături întra arta lemnului maramureşean şi cea din Tările Nordice), are mânăstiri şi posibilităţi de turism de la cel pentru tratament (Ocna Şugatag)până la turismul pentru odihnă şi recrere. Atât vara, cât şi iarna.

Au fost staţiuni de interes local (Ocna Şugatag) şi chiar de interes naţional (Borşa), funcţionale cu mulţi ani în urmă.

Odată cu prăbuşirea activităţii economice, s-a ales praful şi de turismul organizat şi profitabil.

Privatizările realizate aiurea au fărâmiţat potenţialul turistic al judeţului. Dezinteresul au îngropat posibilităţile de dezvoltare.

Această degringoladă trebuie să înceteze!

În campania electorală am făcut un pact cu maramureşenii din Colegiul Senat-Sud, dar şi cu cei din tot judeţul. În esenţă, am spus că voi face tot ce îmi stă în putinţă să deblochez activitatea economică pe paliere care se pretează pentru judeţ. Printre priorităţi se află turismul. Această activitate economică poate fi cheia care deschide o dezvoltare durabilă. În materialul pe care îl postez pe blog-ul meu sunt câteva idei şi propuneri pentru ceea ce ar însemna turismul în Maramureş. Dorinţa mea este ca dumneavoastră să comentaţi, să propuneţi, să mă contactaţi pentru a veni cu proiecte cât mai multe şi mai viabile.

Din punctul meu de vedere, o activitate turistică, în Maramureş ar avea patru zone de interes turistic de la care se ramifică alte ţinte ce trebuie exploatate corect.

În Baia Mare ar trebui un centru de informaţii turistice (în momentul de faţă nu ai informaţii, decât disparate). Altfel spus, infrastructura informaţională. Există un proiect în acest sens, proiect ce zace prin sertarele uitării.

Apoi ar fi trei zone-poli de dezvoltate turistică: Cavnic, Baia Sprie şi Sighet.

Vorbim de sporturi de iarnă: Cavnic şi Baia Sprie, dar şi de o trecere spre zona Maramureşului istoric. De la Sighet, care trebuie pus în valoare cu tot ce are de oferit se merge spre Valea Vaserului şi Borşa.

Maramureşul are cea mai mare reţea de drumuri forestiere din ţară. Ele pot fi amenajate şi folosite pentru crearea de infrastructură rutieră. Avem multe pensiuni, iar Baia Mare are locuri de cazare şi pentru luarea mesei, la un nivel mai mult decât rezonabil.

De la polii zonali se merge la mânăstiri, Săpânţa, zonele declarate monument ale naturii.

Din păcate aceste destinaţii turistice sunt. Fie necunoscute, fie slab dezvoltate. S-a dovedit că iniţiativa privată nu este cel mai bun „motor” pentru a dezvolta turistic judeţul. Este nevoie de sprijinul statului. Avem nevoie ca partea de nord a ţării să fie introdusă în programul „Schi în Carpaţi”, este nevoie ca la Cavnic,  Mogoşa, Borşa, Baia Sprie să fie construite pârtii de schi şi zone care pot fi folosite şi vara. De exemplu, la Cavnic, în perioada în care am fost secretar de stat am sprijinit demararea lucrărilor pentru pista de schi. Anii au trecut şi nu s-a mai făcut mai nimic. O bază turistică trebuie să aibă de la structura de sport, locuri de cazare, de masă, spaţii de parcare, de închiriere de materiale sportive. Pe orizontală trebuie dezvoltată arta meşteşugărească. Avem nevoie de pliante, hărţi, material documentar şi tot ce ţine de turism adevărat. Este i industrie care poate da de lucru la mulţi oameni şi poate aduce beneficii.

Sunt câteva gânduri care vor fi transpuse în proiecte, pe care, de asemenea le voi supune dezbaterilor publice.

Vă aştept cu note, comentarii şi propuneri!

Cu stimă,

Senator PSD+PC, Sorin Bota